Mă uit la poza de profil. Este o fetiță. Accesez profilul și mă uit la secțiunea "about". Este clasa a 6-a. Are la secțiunea familie trecuți 'nșpe nume de puști mai mici sau mai mari decât ea drept "daughter-in-law", "nephew", "mother" etc.
Și mă opresc la poze. Și mă uit la una. Și încă. Și încă. Descrieri kilometrice despre eșec în viață, în dragoste, orgolii, dezamăgiri, înimi frânte. Și închid pagina. Simt că mă ia durerea de cap.
Măi copii.
Măi copii. Relaxați-vă.
Aveți atâția ani în față să vă loviți de problemele astea. Nu mai stați cu nasul în telefon așteptând să vă dea mesaj băiatu' cu "Ke facy bby? :* :* :*".
Ușor, nu vă îmbujorați. Că în timp ce voi vă hliziți pe Facebook și vă plângeți de probleme practic inexistente, viața trece pe lângă voi.
N-o să știti niciodată ce înseamnă să petreci o zi întreagă de vară afară, pe role, pe bicicletă, jucând rațele și vânătorii. Să veniți cu genunchii juliți sau pantalonii verzi de la iarba pe care ați stat când vă jucați fotbal. Aveți grijă, însă, îndreptați-vă părul! Și să vă dați cu rimel. Să nu uitați de un kilogram de parfum în freaza copy-paste de Smiley.
Șțiti să puneți inimioare în comentariile de pe Facebook, dar nu știți să formulați un argument pentru compunerea la română despre Luceafărul. Știți să puneți citate din oameni celebri, dar nu știți cine au fost acei oameni sau ce au făcut ei. Știți să scrieți corect. Pardon. Nu știți să scrieți corect. "Numai raspund la nimic"; "Sti ce frumoasa estii frumoas-o".
Faceți gură la părinți să vă cumpere haine noi, smartphone-uri. Dar nu știți să le apreciați. Să îi apreciați. Știți să le spuneți că smartphone-ul s-a învechit și vreți altul nou. Fără să luați în considerare munca de cal pe care a depus-o părintele vostru pentru acel simbol de măr mușcat.
Voi știți prea multe, n-aveți nevoie de sfaturile lor. Părinții sunt "fraeri". Voi sunteți atât, dar atât de deștepți. La 13 ani de viață pe Pământ. Nu știți să călcați un tricou. Dar voi sunteți descurcăreți. Puneți țara la cale cu vedetisme inventate. N-aveți nevoie să cunoașteți ce a scris Alexandre Dumas sau să citiți basmele alea (scrise de alți "fraeri") pe care le vedeți în filmele de la Disney. Voi vreți iubiri și despărțiri, vreți haine de la Zara și mașini de la Audi. Vreți viața Biancăi Drăgușanu sau a lui Cristiano Ronaldo. Că de ei sigur ați auzit. Eventual și câteva gadget-uri, ca să vă crească popularitatea și mândria de sine. Vă duelați în numărul de like-uri de la pozele de profil, dar nu vă puteți duela în a ține minte capitalele Europei.
Unii dintre voi aveți cam de toate. Alții au mai puțin, dar au. Alții nu au. Trece timpul pe lângă voi. Bunicii vor pleca, prietenii se vor îndepărta de voi pe viitor, veți avea rateuri la școală (că nu e mișto să înveți; ai fi chiar prost să pui mâna pe caietul ăla de biologie), părinții vor trece prin momente grele și nu veți ști ce să faceți. Poate doar să aveți pretenții și să cereți. Că nu-i credeți când spun că nu au. Datoria lor e "să vă întrețină", nu?
Dar e ok, voi sunteți buricul pământului. Aveți like-urile alea de la poza de profil să vă încălzească. Și prietenii ăia pe care de fapt nu îi aveți decât pe Facebook.
Bravos, copii. Bravos.
Vă spun copii pentru că asta sunteți, fizic vorbind. Psihic, sunteți la un nivel de unde nu vă pot pricepe. Sincer :)
